Definita cuvantului stobor
STOBÓR, (1) stobori, s. m., (2) stoboruri, s. n. (Reg.) 1. S. m. Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuțit) din care se fac gardurile: ulucă. 2. S. n. Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., scr. stobor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stobor
preștiutór, -oáre, s.m. și f. (înv.) persoană având facultatea de a prevedea, de a presimți evenimentele viitoare. Vezi definitia »
vor fi livrate Vezi definitia »
IZVÓR, izvoare, s. n. 1. Apă subterană care iese sau țâșnește la suprafața pământului; fântână. 2. Loc de unde izvorăște la suprafața pământului un izvor (1), o apă curgătoare; începutul unui râu; obârșie. 3. Sursă de lumină sau de căldură. 4. Fig. Lucru din care provine ceva; origine (a unui lucru); sursă. 5. Document, text original (istoric, științific). – Din sl. izvorŭ. Vezi definitia »
DESCOPERITÓR, -OÁRE, descoperitori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o descoperire. – Descoperi + suf. -tor. Vezi definitia »
SESIZÓR s. n. element al unui regulator sau aparat de măsură care sesizează o anumită mărime. (< sesiza + -or) Vezi definitia »