ACORDÓR¹, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale. – După fr. accordoir. Vezi definitia »

SARISOFÓR s. m. (ant.) soldat în armata macedoneană cu sarisă. (< lat. sarisophorus) Vezi definitia »

DONATÓR, -OÁRE, donatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o donație. ◊ Donator de sânge = persoană care oferă o cantitate din sângele propriu pentru transfuzii și perfuzii. – Din fr. donateur, lat. donator, -oris. Vezi definitia »

DIFUZÓR, (I) difuzoare, s. n., (II) difuzori, s. m. I. S. n. 1. Dispozitiv (în formă de pâlnie) pentru redarea sunetelor transmise pe cale electrică și răspândirea lor în mediul înconjurător. 2. Dispozitiv translucid din sticlă, porțelan etc., care împrăștie uniform lumina unei lămpi. 3. Aparat întrebuințat la extragerea prin difuziune (2) a unei substanțe. 4. Piesă a carburatorului unui motor, care pulverizează combustibilul printr-un curent de aer. II. S. m. Persoană care difuzează publicațiile periodice. – Din fr. diffuseur. Vezi definitia »

ÎNVRĂJBITÓR, -OÁRE, învrăjbitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură. – Învrăjbi + suf. -tor. Vezi definitia »