MÚLGERE, mulgeri, s. f. Acțiunea de a mulge și rezultatul ei: muls¹, mulsoare, mulsură. – V. mulge. Vezi definitia »

PROOROCÍRE s. f. v. prorocire. Vezi definitia »

EȘANTIONÁRE s.f. Acțiunea de a eșantiona; selecție, sondaj; eșantionaj. [Pron. -ti-o-. / < eșantiona]. Vezi definitia »

ÎNRĂÍRE s. f. Faptul de a (se) înrăi. – V. înrăi. Vezi definitia »

NEMURÍRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv). Vezi definitia »