ESTIVÁȚIE s.f. (Biol.) 1. Stare de amorțeală în care trăiesc vara unele animale. 2. Dispoziție a frunzelor în mugure. [< fr. estivation, it. estivazione]. Vezi definitia »

ACLOROPSÍE s. f. deuteranopie. (< fr. achloropsie) Vezi definitia »

ENTEROPLEXÍE s. f. anastomoză a două segmente de intestin. (< fr. entéroplexie) Vezi definitia »

NUTÁȚIE s. f. 1. oscilația axei unui astru în cursul mișcării de precesie; (spec.) oscilația axei Pământului într-o perioadă de 1⁸ ani și 8 luni. 2. una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie corpului. 3. (med.) basculare înainte a bazei sacrului și înapoi a coccisului, produsă spontan în cursul nașterii. ◊ oscilație a capului. 4. mișcare de oscilație descrisă de plante în timpul creșterii. (< fr. nutation, lat. nutatio) Vezi definitia »

ADRENOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a adrenalinei. (< fr. adrénothérapie) Vezi definitia »