EXPEDIÉNT s.n. (De obicei la pl.) Modalitate, mijloc ingenios de a învinge o dificultate, de a o scoate la capăt; (p. ext.) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani. [Pron. -di-ent, pl. -te. / < fr. expédient]. Vezi definitia »

PORTÁNT, -Ă, portanți, -te, adj. (Tehn.) Care susține ceva, care poartă ceva. ◊ Forță portantă = portanță. – Din fr. portant. Vezi definitia »

EXTÁNT, -Ă adj. (jur.) care există în natură. (< fr. extant, lat. extans) Vezi definitia »

ANGAJAMÉNT s.n. 1. Obligație luată de cineva, din proprie inițiativă, de a face ceva; promisiune solemnă. ◊ (Ec.) Angajament de plată = obligație asumată în scris de o întreprindere față de bancă, la contractarea unui credit, cu privire la utilizarea și rambursarea creditului respectiv. 2. Punerea pucului sau a mingii în joc (la hochei și baschet). [< fr. engagement]. Vezi definitia »

FONDAMÉNT s.n. v. fundament. Vezi definitia »