APOSTERIORÍSM s. n. concepție filozofică potrivit căreia toate cunoștințele se capătă prin experiența individuală. (< fr. apostériorisme) Vezi definitia »

CAMERALÍSM s.n. Doctrină cu caracter economic, financiar, administrativ etc. despre conducerea statului, care a apărut în Germania în sec. XVII. [Cf. germ. Kammeralismus]. Vezi definitia »

ECLECTÍSM s.n. 1. Îmbinare mecanică a unor idei, concepții, puncte de vedere eterogene și opuse. ♦ Neconsecvență în convingeri; starea celui eclectic. 2. (Arhit., arte) Îmbinare necritică a unor elemente luate din stiluri diferite sau din diferitele mijloace personale de exprimare ale unor artiști consacrați. [ < fr. éclectisme]. Vezi definitia »

ANTICONFORMÍSM s. n. nonconformism. (< fr. anticonformisme) Vezi definitia »

KEYNESÍSM s.n. Doctrină economică burgheză modernă care limitează procesul reproducției la sferele circulației și consumului și, susținând că venitul național și gradul de utilizare a forței de muncă ar depinde de nivelul cheltuielilor, rolul hotărâtor în creșterea venitului național revenind consumului, consideră că statul capitalist, prin politica sa fiscală, de credit etc. și prin combaterea înclinației spre consum, ar putea preveni crizele economice. [Pr. (eng.): chein-zísm, (fr.): chei-ne-zísm] (după fr. keynésianisme) [def. MDN] Vezi definitia »