CAZÍC, cazici, s. m. Țăruș de lemn (având la capăt un inel de oțel), care se introduce în pământ, pe malul unei ape, pentru legarea ambarcațiilor. – Et. nec. Vezi definitia »

BRAHICATALÉCTIC adj., s.n. (Vers greco-latin) terminat printr-un picior având lipsă două silabe. [< fr. brachycatalectique, cf. gr. brachys – scurt, katalektikos – incomplet]. Vezi definitia »

NARCOLÉPTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de narcolepsie. [< fr. narcoleptique]. Vezi definitia »

CROMATOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la cromatografie. [< fr. chromatographique]. Vezi definitia »

BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique. Vezi definitia »