MĂRITÍȘ, măritișuri, s. n. Măritat¹. – Mărita + suf. -iș. Vezi definitia »

otcóș s. n. – (Banat, Olt.) Brazdă de fîn cosit, polog. Sb. otkos (Candrea), cf. bg. otkos (Conev 69). Vezi definitia »

văcăláș (-șuri), s. n. – Tencuială, tencuit. Mag. vakolás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 167). – Der. văcălui, vb. (a tencui), din mag. vakol. Vezi definitia »

PURCELÚȘ, -Ă, purceluși, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui purcel; purceluș. – Purcel + suf. -uș. Vezi definitia »

DUȘ, dușuri, s. n. 1. Instalație sanitară sau tehnică prin care se asigură țâșnirea reglabilă și concomitentă a mai multor jeturi mici de apă. 2. Ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul dușului (1); p. ext. spălare etc. făcută prin acest mijloc. ♦ Fig. Vorbă, veste, întâmplare neașteptată și neplăcută. – Din fr. douche. Vezi definitia »