Definita cuvantului suspensiv
SUSPENSÍV, -Ă, suspensivi, -e, adj. (Jur.) Care suspendă punerea în execuție, care oprește, care amână. ◊ (În sistemul politic capitalist) Veto suspensiv = drept pe care îl are șeful statului de a refuza sancționarea unei legi votate de parlament. – După fr. suspensif.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu suspensiv
MEMORATÍV, -Ă, memorativi, -e, adj. (Rar) Comemorativ. – Din fr. mémoratif. Vezi definitia »
DENOTATÍV, -Ă, denotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Corespunzător denotației; precis; comun, obișnuit. ♦ (Despre stil) Neutru, obiectiv, lipsit de conotații. – Din fr. dénotatif. Vezi definitia »
PREDICATÍV, -Ă adj. 1. Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul; nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții; propoziție predicativă (și s.f.) = propoziție care îndeplinește față de propoziția regentă rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Referitor la predicat. [< lat. praedicativus]. Vezi definitia »
PREMUNITÍV, -Ă adj. Care conferă premuniție. [< fr. prémunitif]. Vezi definitia »
PREFIGURATÍV, -Ă adj., s. n. (element) care prefigurează. (< engl. prefigurative) Vezi definitia »