TRISECȚIÚNE s. f. împărțire în trei părți egale. ♦ ă unghiului = problemă, pusă în antichitate, privind împărțirea unui unghi cu rigla și compasul în trei părți egale. (< fr. trisection) Vezi definitia »

COMPRESIÚNE s. f. 1. comprimare. 2. stare de solicitare a unei piese sub acțiunea a două forțe egale și de sens contrar. 3. fază de funcționare a unei mașini în timpul căreia fluidul din cilindrul motor își micșorează volumul sub acțiunea pistonului. 4. apăsare a unui vas sangvin pentru a opri o hemoragie. ◊ apăsare pe care o exercită o tumoare asupra unui organ sau țesut vecin. (<fr. compression, lat. compressio) Vezi definitia »

CONGLOMERAȚIÚNE s.f. v. conglomerație. Vezi definitia »

APTITÚDINE s.f. Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. [Cf. fr. aptitude]. Vezi definitia »

ADEZIÚNE, adeziuni, s. f. 1. Alipire, aderare (la ceva), solidarizare conștientă (cu ceva). ♢ Expr. A-și da adeziunea (la ceva) = a adera (la ceva). ♦ Exprimare în scris a aderării la ceva; cerere de primire într-o organizație politică sau de masă. 2. (Fiz.; în expr.) Forță de adeziune = forță care ține lipite două corpuri, datorită atracției moleculare. – Fr. adhésion (lat. lit. adhaesio, -onis). Vezi definitia »