BĂLTĂRÉȚ, -EÁȚĂ (‹ baltă) adj., subst. 1. Adj. Din regiunea bălților. 2. S. n. art. Vînt local, cald și umed, care suflă din primăvară pînă în toamnă dinspre S (mai ales în SE țării) în reg. bălților Dunării. 3. S. m. Rasă primitivă locală de porci, pe cale de dispariție, din lunca inundabilă a Dunării. Vezi definitia »

a sta băț expr. a fi țeapăn. Vezi definitia »

jgăț, jgăți, s.m. (reg.) copil mic și iute; zgâtie. Vezi definitia »

ȘLIȚ s.n. Deschizătură la spatele sau la partea terminală a mânecilor unei haine. ♦ Deschizătură la partea anterioară a pantalonilor, servind la încheierea pe corp a acestora; prohab. [< germ. Schlitz]. Vezi definitia »

BRĂDUȚ, com. în jud. Covasna; 4.264 loc. (1991). Expl. de diatomite (Filia). Vezi definitia »