GEOBOTÁNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul răspândirii plantelor pe suprafața globului terestru; fitogeografie. [Pron. ge-o-, gen. -cii. / < fr. géobotanique]. Vezi definitia »

șápcă (șépci), s. f. – Capelă, caschetă. – Mr., megl. șapcă. Sl. šapŭka, bg., sb., cr., rus. šapka (Miklosich, Fremdw., 128; Cihac, II, 385; Conev 84; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. pol. czapka (› ceapcă, s. f., înv., coif, cască), mag. csapka (Treml, Hung. Jb., IX, 302), tc. șabka. – Der. șepcar, s. m. (cel care confecționează șepci); șepcărie, s. f. (fabrică, magazin de șepci); șapcaliu, s. m. (persoană care poartă capelă), din tc. șapkali (Graur, Rom., LIII, 384; Scriban). Vezi definitia »

STÁTUĂ s.f. v. statuie. [< it., lat. statua]. Vezi definitia »

soreáță², soréțe, s.f. (reg.) 1. floarea soarelui. 2. loc cultivat cu floarea soarelui. Vezi definitia »

picioceáscă, picioce'ști, adj. f. (reg.; în sintagmă) ceapă piciocească = arpagic. Vezi definitia »