ABSINTÍSM s.n. Intoxicație cu absint. [< fr. absinthisme]. Vezi definitia »

PSEUDOHERMAFRODITÍSM s. n. hermafroditism fals, datorat degenerării unuia dintre organele sexuale. (< fr. pseudo-hermaphroditisme) Vezi definitia »

SOCIALÍSM s. n. 1. formațiune social-economică întemeiată pe proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție și de schimb, ca urmare a desființării claselor sociale. 2. concepție social-politică care susține îngrădirea proprietății private. ♦ ~ științific = parte constitutivă a marxismului, care studiază structura și dinamica proceselor trecerii de la orânduirea capitalistă la cea comunistă; ~ utopic = ansamblu al concepțiilor premarxiste care susțineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente științifice, ci „raționale” și morale. 3. ansamblu de doctrine ale partidelor de stânga nemarxiste. (< fr. socialisme, germ. Sozialismus) Vezi definitia »

ETIMOLOGÍSM s. n. tendință de a reforma limba română literară de la sfârșitul sec. XIX, apropiind-o de o formă a ei mai veche. (< fr. étymologisme) Vezi definitia »

NEOPLATONÍSM s. n. Doctrină filozofică din sec. III-VI ai cărei adepți reluau filozofia lui Platon, încercând s-o concilieze cu concepțiile mistice-religioase din Orient. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-platonisme. Vezi definitia »