MÚZĂ, muze, s. f. 1. (Mitol.) Fiecare dintre cele nouă divinități alegorice ocrotitoare și inspiratoare ale artelor și ale științelor; spec. zeiță a poeziei, care inspiră pe poeți. 2. Inspirație poetică. 3. (Livr.) Poezie, literatură. – Din lat., it. musa, fr. muse, ngr. músa, germ. Muse. Vezi definitia »

ANTOFITÓZĂ, antofitoze, s. f. Boală a plantelor provocată de unele plante parazite sau semiparazite cu flori. – Din fr. anthophytose. Vezi definitia »

BUTÁDĂ, butade, s. f. (Franțuzism) Vorbă de spirit (ironică). – Fr. boutade. Vezi definitia »

ȘEDÍTĂ s. f. exploziv detonant pe bază de clorat de potasiu sau de sodiu și de dinitrotoluen. (< fr. cheddite) Vezi definitia »

cu un ochi la slănină și cu altul la făină expr. sașiu; ciacâr. Vezi definitia »