Definita cuvantului strămutare
STRĂMUTÁRE, strămutări, s. f. Acțiunea de a (se) strămuta și rezultatul ei. ♦ Trimitere a unui proces de la o instanță la alta de același grad sau de la un organ de urmărire penală la altul. – V. strămuta.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu strămutare
RECUCERÍRE s.f. Acțiunea de a recuceri și rezultatul ei. [< recuceri]. Vezi definitia »
noiémbre (= noiembrie) s. m. invar. Vezi definitia »
DEZASIMILÁRE, dezasimilări, s. f. Dezasimilație. – V. dezasimila. Vezi definitia »
SPLENDOÁRE, splendori, s. f. Frumusețe fără seamăn (și plină de fast, de strălucire); strălucire, măreție. ♦ (Concr.) Obiect, ființă, fenomen etc. splendid. – Din fr. splendeur, lat. splendor. Vezi definitia »
ÎNSERIÉRE, înserieri, s. f. Acțiunea de a înseria. [Pr.: -ri-e-] – V. înseria. Vezi definitia »