NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care nu are caracterul lucrurilor de pe pământ; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Ne- + pământean. Vezi definitia »

CASTILIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Castilia. ◊ (s. f.) limbă romanică vorbită în Spania. (< it. castigliano, fr. castillian) Vezi definitia »

răcán (răcáni), s. m. – 1. Brotac. – 2. Recrut. Origine incertă, dar sigur expresivă. După Spitzer, Dacor., IV, 668, de la o rădăcină *rac de origine onomatopeică ca orac în orăcăi. Această explicație se potrivește pentru primul sens; dar al doilea pare că presupune în sursa expresivă un al doilea sens, de „grosolănie, obiect necizelat”, care apare și în unele cuvinte înrudite, dintre cele ce urmează. Der. de la un lat. raccanus, din raccāre „a răcni” (Pușcariu, Dacor., III, 687-9; REW 7019; Candrea), cf. it. raganello „brotac”, sau din rac „cancer” (Scriban) este îndoielnică. Cf. it. rácano „șopîrlă”, racola „broască”, cuvinte tot expresive (Prati, 808). Der. răcănel (var. Bucov. răcăteț, racateț, Trans. racachici), s. m. (brotac): rachet, s. n. (cîntecul broaștei); răchițel, s. m. (Maram., brotac); răcădui, vb. (Mold., a se răsti la cineva), pe care Tiktin și Candrea îl leagă în mod greșit de răgădui; răgălie (var. răgățină, răgățînă), s. f. (îngrămădire de lemne, bușteni etc., tufă noduroasă), var. probabil prin contaminare cu rădăcină (după Tiktin din sl. rogŭ „corn”); radină (var. ratină), s. f. (Olt., tufă), cu același schimb din răgace › rădașcă; rătăcană (var. rătăcanie), s. f. (Mold., mărăciniș urît), cu metateză; rătăcănos, adj. (Mold., neregulat); rancote, s. f. pl. (Olt., Trans., rămuriș, crengi), de la aceeași rădăcină expresivă, cu infixul nazal; rascote, s. f. pl. (rămuriș), var. cuvîntului anterior; răscoage, s. f. (răchițică, Epilobium angustifolium). Cf. rătăci. Vezi definitia »

CAZABAN, Jules (1903-1965, n. Fălticeni), actor român. S-a distins prin modalitatea mijloacelor de expresie de mare finețe, în registrul comediei grave („Take, Ianke și Kadîr” de V.I. Popa, „Moartea unui comis-voiajor” de A. Miller, „Cum vă place” de Shakespeare). Roluri în filme („Băieții noștri”, „Telegrame”). Vezi definitia »

STERADIÁN s. m. unitate de măsură pentru unghiurile solide, egală cu unghiul solid care, având vârful în centrul unei sfere, decupează pe aceasta o arie egală cu pătratul razei. (< fr. stéradian) Vezi definitia »