MUSCĂRÍME s. f. Muscărie. – Muscă + suf. -ărime. Vezi definitia »

UȘURÍME s. f. (Rar) Ușurință. – Ușor² + suf. -ime. Vezi definitia »

GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere. Vezi definitia »

BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime. Vezi definitia »

TREÍME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg. 2. Grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate. ♦ (În religia creștină, mai ales în sintagma Sfânta Treime) Uniune spirituală a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt) reprezentând un singur Dumnezeu. – Trei + suf. -ime. Vezi definitia »