Definita cuvantului strâmtoare
STRÂMTOÁRE, strâmtori, s. f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦ P. gener. Loc îngust. 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi strâmt. 4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). – Strâmt + suf. -oare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu strâmtoare
ÎNSCENÁRE s.f. Acțiunea de a înscena și rezultatul ei. [< înscena]. Vezi definitia »
AUTOCUNOÁȘTERE, autocunoașteri, s. f. Acțiunea de a se autocunoaște.[Pr.: a-u-] – V. autocunoaște. Vezi definitia »
AJUTORÁRE, ajutorări, s. f. Acțiunea de a (se) ajutora și rezultatul ei; ajutor, sprijin. Vezi definitia »
ABRAZÁRE, abrazări, s. f. (Rar) Abraziune (2). – Cf. fr. abrasion. Vezi definitia »
periorisíre s.f. (înv.) 1. restrângere, limitare; îngrădire. 2. interdicție. 3. izolare. Vezi definitia »