VĂICĂRÉȚ, -EÁȚĂ, văicăreți, -e, adj. (Pop. și fam.) Care se văicărește. – Văicări + suf. -eț. Vezi definitia »

TÂRȘÚȚ, târșuți, s. m. Diminutiv al lui târș (1); spec. brad mic. – Târș + suf. -uț. Vezi definitia »

BRĂDULEȚ, com. în jud. Argeș; 2.576 loc. (1991). Biserică (sec. 15). Vechiul nume: Brăteni. Vezi definitia »

pocrúț, pocrúțuri și pocrúțe, s.n. (reg.) 1. covor țărănesc; scoarță; pătură groasă; pocroviță, pocrov. 2. așternutul de sub șaua calului. 3. legătură, boccea. Vezi definitia »

SPAȚ, spațuri, s. n. Spațiu între sulul dinainte și spată la războiul de țesut. – Lat. spatium. Vezi definitia »