USCĂTÚRĂ, uscături, s. f. 1. Creangă subțire și uscată. ♦ Așchie, surcea. 2. (Mai ales la pl.) Mâncare uscată, care se poate mânca rece (și fără o pregătire specială). ♦ Uscățea, v. uscățel (3). – Usca + suf. -ătură. Vezi definitia »

NÓNĂ³, none, s. f. (În calendarul roman; la pl.) Denumire dată celei de-a șaptea zile a lunilor martie, mai, iulie și octombrie și a celei de-a cincea zile a celorlalte luni. – Din lat. nonae. Vezi definitia »

ETRÁVĂ, etrave, s. f. Element de rezistență care închide corpul unei nave la prora și cu care nava își deschide drumul la înaintarea prin apă. – Din fr. étrave. Vezi definitia »

TEXTÚRĂ s. f. 1. aspectul unei țesături, determinat de finețea și legătura firelor. 2. structura unei roci, a unui aliaj, a unui material solid. 3. felul cum sunt dispuse fibrele unei părți a corpului. 4. mod de dispunere a componentelor unei lucrări muzicale sau literare. 5. imprimat de dimensiuni mici, sub formă de fâșie, care se lipește într-o lucrare tipărită peste pasajele care trebuie rectificate. (< fr. texture, lat. textura) Vezi definitia »

prostălaúcă, prostălaúce, s.f. (reg.) femeie proastă, toantă, năucă, neghioabă. Vezi definitia »