VECHÍME s. f. 1. Faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însușirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi. ♦ Numărul de ani pe care cineva i-a prestat într-o slujbă, într-o funcție. 2. Vreme de demult, timpuri îndepărtate; antichitate, vechie. – Vechi + suf. -ime. Vezi definitia »

PROSTÍME s. f. (Înv.) Oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. -ime. Vezi definitia »

ielchéme s.f. pl. (înv.) pânzele corabiei. Vezi definitia »

CRUZÍME, cruzimi, s. f. Atitudine, faptă crudă; ferocitate, bestialitate, barbarie, cruzie. – Crud + suf. -ime. Vezi definitia »

sărmăníme s.f. (înv.; cu sens colectiv) sărăcime, mulțimea săracilor. Vezi definitia »