IÓNIC¹, -Ă adj. Ordin ionic = ordin arhitectonic cu coloane zvelte, având capitelul împodobit cu volute, iar friza continuată și decorată cu basoreliefuri. [Pron. i-o-. / cf. lat. ionicus, fr. ionique]. Vezi definitia »

ANTIZÍMIC, -Ă adj., s. n. (substanță) care împiedică fermentațiile; antizimotic. (< fr. antizymique) Vezi definitia »

LIBÓVNIC, -Ă, libovnici, -ce, adj. (Înv.) Iubitor, amator de... – Slav (v. sl. ljubovĩnikŭ). Vezi definitia »

pistórnic (pistórnice), s. n. – Sigiliu de lemn care se imprimă pe prescuri. – Var. pristornic, p(r)istolnic. Sl. pĕsta, probabil prin intermediul unei forme *pĕstovĭnikŭ „sigiliu” (Tiktin). Der. din sl. prĕstolĭnikŭ (cf. pristol), propusă de Candrea, pare mai puțin certă. Pristornic (var. pristenior), s. n., pe lîngă „sigiliu” mai denumește și planta (Abutilon Avicennae). Vezi definitia »

SILÍCIC adj. acid ~ = acid oxigenat al siliciului. (< fr. silicique) Vezi definitia »