AZOTÍT, azotiți, s. m. Sare a acidului azotos; nitrit. [Var.: azotítă s. f.] – Din fr. azotite. Vezi definitia »

FUZÍT s.n. Component al cărbunilor de pământ care apare sub formă de lentile, reprezentând fragmente de substanță vegetală. [< germ. Fusit]. Vezi definitia »

ÎNDRĂGÍT, -Ă, îndrăgiți, -te, adj. 1. Iubit². 2. Îndrăgostit. – V. îndrăgi. Vezi definitia »

NORMOCÍT s.n. Globulă roșie adultă, provenind dintr-un normoblast prin expulzarea nucleului; eritrocit. [< fr. normocyte, cf. gr. norma – regulă, kytos – celulă]. Vezi definitia »

ÎNRĂBOJÍT, -Ă, înrăbojiți, -te, adj. Care este trecut la răboj; înscris. – Din în- + răboj. Vezi definitia »