poftorí (poftorésc, poftorít), vb. – 1. A repeta. – 2. A pisălogi. Sl. povŭtoriti, din vŭtoryĭ „secund” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 272), cf. ftori. Înv. Vezi definitia »

COCLÁURI s. n. pl. Locuri neumblate sau puțin umblate, pustii, îndepărtate; locuri prăpăstioase. [Pr.: -cla-uri] – Et. nec. Vezi definitia »

posmândrí, posmândrésc, vb. IV (reg.) 1. a se face bun, supus, umil, plecat. 2. (în forma: poșmândri) a glumi; a flecări. Vezi definitia »

pónuri s.m. pl. (reg.) boabe seci de cereale sau alte corpuri străine care se aleg la treierat sau la spălarea cerealelor. Vezi definitia »

BLEOTOCĂRÍ, bleotocăresc, vb. IV. Intranz. 1. (Reg.) A se bălăci. 2. A flecări. [Pr.: bleo-] – (2) Din bleot + flecări. Vezi definitia »