stânúță, stânúțe, s.f. (reg.) stână mică; stânișoară. Vezi definitia »

BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă mică (capitonată) fără spetează; bancă sau canapea montată în vehicule, pe care stau oamenii. 2. Porțiune orizontală, de forma unei trepte, într-o lucrare de terasament. – Fr. banquette. Vezi definitia »

jántă s.f. (reg.) muiere rea. Vezi definitia »

RODAMÍNĂ s. f. materie colorantă roșie, asemănătoare cu fluoresceina. (< fr. rhodamine) Vezi definitia »

VARIÁNTĂ, variante, s. f. 1. Aspect (ușor) schimbat față de forma de bază, tipică a unui lucru, a unei lucrări, a unui text, a unei acțiuni. ♦ Spec. (Lingv.) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element. 2. Drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variante. Vezi definitia »