MĂRFUȘOÁRĂ, mărfușoare, s. f. Diminutiv al lui marfă. [Var.: mărfșoáră s. f.] – Marfă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

ÁRTĂ, arte, s. f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) care aparțin acestei activități. ◊ Loc. adj. De artă = artistic. ◊ Expr. (Fam.) De amorul (sau de dragul) artei = în mod dezinteresat. 2. Îndemânare deosebită într-o activitate; pricepere, măiestrie. ♦ Îndeletnicire care cere multă îndemânare și anumite cunoștințe. – Din fr. art, lat. ars, -tis. Vezi definitia »

cicărícă s.f. (reg.) soi de plantă erbacee cu flori albe și proprietăți medicinale; avrămeasă. Vezi definitia »

brîndúșă (-șe), s. f. 1. Plantă, floarea-brumei (Colchicum autumnale). – 2. Varietăți de șofran (Crocus aureus sau heuffelianus sau reticulatus). Origine necunoscută. Este pus în legătură cu sb. brnduša, brenduška „șofran”, dalm. brndjuška „șofran”, rut. brenduška, brandjuši, pe care Vittorio Bertoldi, Un ribelle nel regno de’ fiori, i nomi romanzi del Colchicum autumnale, Ginebra 1923, p. 61, îl pune în legătură cu numele date în sl. vacii, și pe care DAR și Scriban le propun ca etimoane ale rom. Totuși, cuvintele par străine de atmosfera lingvistică sl., și ar putea proveni din rom. (Candrea, Elementele, 406; Giuglea, Dacor., III, 567-73). Căutîndu-le alte explicații, Philippide, Principii, propune un lat. *brundusia; Giuglea, Dacor., III, 567, derivă cuvîntul de la o rădăcină autohtonă *brend- „umflat”, iar Pușcariu, Lr., 176, probabil influențat de ipoteza anterioară, îl consideră cuvînt autohton. Este posibil să existe o legătură între brîndușe și brînză, dar nu este ușor de lămurit, în stadiul actual al cercetării. Vezi definitia »

NĂBUȘEÁLĂ, năbușeli, s. f. (Pop.) Căldură mare; zăduf, zăpușeală. – Năbuși + suf. -eală. Vezi definitia »