TĂTÁRCĂ, tătarce, s. f. 1. Tătăroaică. 2. Iapă de soi tătăresc. 3. Haină lungă, îmblănită, purtată de tătari. 4. Specie de dovleac uscat, golit de miez, întrebuințat ca ploscă sau ca felinar. – Tătar + suf. -că. Vezi definitia »

CANADIÁNĂ s. f. 1. haină de vânt scurtă, impermeabilă; vindiac. 2. ambarcație ușoară, canoe, la indienii nord- americani. (< fr. canadienne) Vezi definitia »

snopitúră, snopitúri, s.f. (reg.) umflătură provenită de pe urma unei bătăi strașnice. Vezi definitia »

BACTERIOCITÓZĂ s. f. Prezența bacterocitelor în sânge. (< fr. bactériocytose) Vezi definitia »

CẤRĂ s. f. (Pop.; în expr.) A se ține de câra cuiva = a stărui pe lângă cineva, a depune insistențe pentru a determina pe cineva să facă un lucru. A fi în câră cu cineva = a fi în ceartă, în dușmănie cu cineva. – Din cârâi (derivat regresiv). Vezi definitia »