Definita cuvantului subiectiv
SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, adj. 1. (Fil.) Care consideră că baza a tot ce există este conștiința individuală; care neagă faptul că îndărătul senzațiilor se află obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un caracter personal, care se petrece în conștiința cuiva; care, într-o judecată, acțiune etc., ține seamă numai de sentimentele, de pornirile și de ideile sale; părtinitor. – Din fr. subiectif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu subiectiv
COMUTATÍV, -Ă adj. Care prezintă comutativitate. [< fr. commutatif]. Vezi definitia »
INTENSÍV, -Ă adj. 1. Cu (mare) intensitate, viu, tare; vioi. ◊ Cultură intensivă = sistem de cultivare a pământului prin aplicarea căruia se obține o mare producție agricolă pe o suprafață de pământ. 2. (Fiz.; despre mărimi) Care, prin compunerea mai multor sisteme identice, își păstrează valoarea constantă. [Cf. fr. intensif]. Vezi definitia »
INCOMPREHENSÍV, -Ă adj. lipsit de înțelegere; neînțelegător. (< fr. incompréhensif) Vezi definitia »
PREPOZITÍV, -Ă adj. (Despre un cuvânt, o particulă) Care se pune înaintea altui cuvânt. [< fr. prépositif]. Vezi definitia »
MELIORATÍV, -Ă, meliorativi, -e, adj. (Lingv.; despre cuvinte, expresii etc.) Cu sens laudativ, favorabil. [Pr.: -li-o-] – Din fr. mélioratif. Vezi definitia »