mucezíu, -íe, mucezíi, adj. (reg.) vânăt, fumuriu. Vezi definitia »

INTERNÚNȚIU s. m. amabasador al papei care-și exercită funcția în intervalul dintre două misiuni ale nunțiului papal ordinar. (< it. internunzio, lat. internuntius) Vezi definitia »

BATÍU, batiuri, s. n. Construcție de oțel sau de fontă pe care se montează mecanismele unui sistem tehnic stabil și prin intermediul căreia acesta se poate fixa pe o fundație, pe un teren etc. – Din fr. bâti. Vezi definitia »

INDÍCIU, indicii, s. n. Semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc. ♦ Particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen. ♦ (Jur.) Faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces. – Din lat. indicium (cu sensuri după fr. indice). Vezi definitia »

DEFINITÓRIU, -IE adj. care definește, care caracterizează; (p. ext.) caracteristic, specific, propriu. (< fr. définitoire) Vezi definitia »