PLÁSĂ¹, plase, s. f. I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură; fileu. ◊ Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce (pe cineva). 2. Împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se așează în spatele porților de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) și pentru a pune în evidență cu ușurință marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o moșie în evul mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ, în vechea împărțire administrativă a țării; ocol. III. (Rar.) Limbă de cuțit; tăiș. – Din sl. plasa. Vezi definitia »

CINETÉHNICĂ s. f. mijloace și procedee de înregistrare, prelucrare și redare a unor succesiuni de imagini. (< germ. Kinetechnik) Vezi definitia »

muselínă (muselíne), s. f. – Țesătură fină din bumbac, lînă sau mătase. Fr. mouselline, din tc. mosuli, de la Mosul, de unde și dubletul mosul (var. mosul) s. n. (înv., muselină), cf. Șeineanu, III, 87; Lokotsch 1484. Vezi definitia »

cólță s.f. (reg.) furcă de fier. Vezi definitia »

vérstă (-te), s. f. – Măsură rusească de distanță, egală cu 1067 m. Rus. verstá (sec. XVII). Vezi definitia »