VITALÍSM s.n. Curent idealist în biologie, care explică procesele biologice prin prezența în organismele vii a unei „forțe vitale” speciale, incognoscibile și imateriale. [< fr. vitalisme]. Vezi definitia »

LOCALÍSM s. n. 1. caracter local. 2. explicare a inefabilului unei opere literare prin datele geografice și sociale generale. 3. folosire a unor cuvinte numai local. 4. orientare sociopedagogică din prima jumătate a sec. XX care își propunea valorificarea condițiilor locale în procesul educativ. (< germ. Lokalismus) Vezi definitia »

PAVLOVÍSM s. n. Orientare în medicină și în psihologie bazată pe descoperirile lui I. P. Pavlov privitoare la activitatea nervoasă superioară. – Pavlov (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

DEMONÍSM s. n. 1. credință în demoni. 2. atitudine, răzvrătire demonică; satanism (2). (< fr. démonisme) Vezi definitia »

TOLERANTÍSM s. n. sistem al acelora care preconizează toleranța religioasă. (< fr. tolérantisme) Vezi definitia »