ORGANOGRAFÍE s. f. 1. (biol.) studiu și descriere anatomo-morfologică a organelor; organologie (1). 2. descrierea amănunțită a părților unui instrument muzical și a modului lui de funcționare. (< fr. organographie) Vezi definitia »

MELOFOBÍE s.f. Dispreț, aversiune față de muzică. [Gen. -iei. / < fr. mélophobie, cf. gr. melos – muzică, phobos – teamă]. Vezi definitia »

RETÉNȚIE, retenții, s. f. 1. Oprire, reținere. ◊ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retențiúne s. f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis. Vezi definitia »

huríe (huríi), s. f. – În religia musulmană, fecioară sau femeie foarte frumoasă promisă credincioșilor în paradis. Tc. huri, probabil prin intermediul fr. houri. Împrumut literar din sec. XIX. Vezi definitia »

IDIOBIOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază raportul ce există între organismele individuale și restul populației. (< fr. idiobiologie) Vezi definitia »