biníș (biníșuri), s. n. – 1. (Înv.) Cavalcadă. – 2. Pelerină orientală, care la început se punea pentru a călări. – Var. beniș. Tc. biniș „cavalcadă” (Șeineanu, II, 52; Lokotsch 308); cf. bg. binišŭ. Cuvînt importat în sec. XVIII, azi înv. Der. săi sînt împrumuturi directe: binigiu, s. m. (rîndaș care se îngrijește de caii nărăvași), din tc. binici, cf. ngr. μπινιτζής, sb. bineğije; binișliu, s. m. (curtean), din tc. binișli. Vezi definitia »

BAIDERÁȘ, baiderașe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui baider. Vezi definitia »

PEPTURÁȘ, pepturași, s. m. (Ornit.) Codroș. Vezi definitia »

salcâmáș, salcâmáși, s.m. (reg.) salcâm mic. Vezi definitia »

poieníș, poieníșuri, s.m. (pop.) poiană. Vezi definitia »