Definita cuvantului caracter
CARACTÉR, caractere, s. n. 1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însușire, particularitate a unui organism. Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp. – Din fr. caractère, lat. character.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu caracter
SUPER- Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1. „Adăugare”, „adunare”, „suprapoziție”, „exces”. 2. „Care stă deasupra”, „superior”, „care trece dincolo”, „întrece”; „condiție, poziție superioară”. 3. „Extraordinar”, „superlativ”. V. supra-. [< fr. super-, lat. super]. Vezi definitia »
STÁTER s. m. (în Grecia antică) monedă de aur sau argint valorând între două și patru drahme. (< fr. statère, lat., gr. stater) Vezi definitia »
SELECȚIONÉR, -Ă, selecționeri, -e, s. m. și f. Persoană autorizată și competentă care triază sportivii în scopul alegerii celor mai valoroși pentru constituirea unor echipe (naționale) participante la o competiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. sélectionneur. Vezi definitia »
MAGAZIONÉR s.m. v. magaziner. Vezi definitia »
CRACÁUER s.n. Salam preparat prin afumare la rece după fierbere. [Pron. -ca-uer. / < germ. Krakauer]. Vezi definitia »