MANDÁT s. n. 1. împuternicire dată cuiva de către o persoană sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra în numele său. ♦ teritoriu sub ~ = formă de administrare a fostelor colonii, încredințate după primul război mondial spre administrare altor state. 2. funcție, putere pe care o deține un membru ales de o adunare. 3. act procedural prin care cineva este chemat în fața justiției sau încarcerat. 4. ordin de plată dat de un deponent de fonduri depozitarului său. ♦ ~ poștal = formular-tip pentru expedierea banilor prin poștă. (< fr. mandat, germ. Mandat) Vezi definitia »

SCARTELÁT, -Ă adj. (herald: despre blazoane) împărțit în patru părți egale printr-o linie orizontală și una perpendiculară. (după fr. écartelé, it. squartato) Vezi definitia »

AGRAMÁT, -Ă, agramați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care face greșeli elementare de limbă; p. ext. ignorant, incult. 2. Adj. Care conține greșeli elementare de gramatică și de ortografie. – Din lat. agrammatos. Vezi definitia »

înșalvarát, înșalvarátă, adj. (înv.) îmbrăcat în șalvari. Vezi definitia »

SALTANÁT, saltanaturi, s. n. (Înv.) Alai (domnesc), suită, cortegiu. ♦ Pompă, strălucire. – Din tc. saltanat. Vezi definitia »