mascará (mascarále), s. f. – 1. Paiață. – 2. Zeflemea, indecență, obscenitate. – Var. măscară, (Banat) mascără. Mr. măscără, megl. mascará. Tc. maskara, din arab. mashara (Șeineanu, II, 250; Berneker, II, 23; Lokotsch 1436; Ronzevalle 161), cf. ngr. μασϰαρᾶς, alb., bg. maskará, sb. maskara. Battisti, III, 2381, socotește cuvîntul arab diferit de it. maschera, sp. máscara. Schimbarea de accent e dificil de explicat în var. măscară, în afară de cazul în care ar fi un deverbal de la măscări. Atît măscară cît și măscări există în sec. XVII, mascara în sec. XIX. Der. măscări, vb. (înv., a-și bate joc, a zeflemisi; Banat, a se murdări; refl., a se insulta), cf. sb. maskariti; mascaragiu, s. m. (bufon; saltimbanc, cabotin), din tc. maskaraci, sec. XVIII; mascaralîc, s. n. (bufonerie), cf. ngr. μασϰαραλίϰι; măscărici, s. m. (paiață, bufon); măscăriciune, s. f. (înv., bufonerie), sec. XVII; măscornicie, s. f. (bufonerie), înv., sec. XVII. Vezi definitia »

et cétera / et caetera (lat.) [pron. etcétera] (cae-) loc.; abr. etc. Vezi definitia »

1. tanara bucata feminina, ce intruneste cel putin 3 dintre urmatoarele aspecte fizice: imbracaminte provocatoare ce proeminenteaza calitati fizice, eventual sumara, tocuri, aspect ingrijit: coafat, manichiura, fard, mireasam imbietoare; fizic intregit de zambete largi pentru diversi masculi cu potential, flegmatism fata de restul muritorilor si o bine-dezvoltata tehnica de flirt adaptata tuturor situatilor. Exemple: Aseara in Bamboo erau cel putin 10 pitipoance pe metru patrat. Vezi definitia »

MÁNTRA s. f. inv. (în brahmanism) formulă sacră. (< fr. mantra) Vezi definitia »

ADERÁ, adér, vb. I. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) 1. A deveni adeptul unui partid, al unei mișcări, al unei ideologii, al unei acțiuni, cunoscându-i și împărtășindu-i principiile. 2. A se ține strâns lipit de ceva. 3. (Despre state) A deveni parte la un tratat. – Din fr. adhérer, lat. adhaerere. Vezi definitia »