SÓLBĂ, solbe, s. f. Arșic de capră. – Lat. subalba. Vezi definitia »

BLEFAROPTÓZĂ s.f. (Med.) Cădere a pleoapei superioare. [< fr. blépharoptose, cf. gr. blepharon – pleoapă, ptosis – cădere]. Vezi definitia »

cursúră s.f. (înv.) 1. curgerea apei, curs, curent, cursoare. 2. scurgere, hemoragie. 3. diaree, urdinare, cufureală. 4. coltuc de pâine. 5. durata timpului, trecerea acestuia, cursul vremii. Vezi definitia »

PLEIÁDĂ, pleiade, s. f. 1. (La pl. art.) Grup de stele din constelația Taurului; Cloșca-cu-Pui. 2. Grup de oameni care activează de obicei în același domeniu și care sunt legați între ei prin concepții și năzuințe comune. 3. Totalitatea izotopilor aceluiași element chimic. ♦ Grup de elemente cu proprietăți chimice asemănătoare. [Pr.: ple-ia-] – Din fr. pléiade. Vezi definitia »

șezútă, șezúte, adj., s.f. 1. (reg.; adj.; despre apă) care nu este proaspătă; stătută. 2. (reg.; adj.; în sintagmă) fată șezută = fată bătrână. 3. (s.f.; înv.) interval de timp consacrat unei anumite activități; ședință. Vezi definitia »