LITORÁL, -Ă, (1) litoraluri, s. n., (2) litorali, -e, adj. 1. S. n. Porțiune de teren situată de-a lungul țărmului oceanului, mării sau al unui lac, pe care de obicei o udă apele. 2. Adj. Care se află pe litoral (1), care formează litoralul, privitor la litoral; care se află (în apă) aproape de țărm. – Din fr. littoral, lat. litoralis. Vezi definitia »

MEDIÁL, -Ă adj. De la mijloc, care ocupă mijlocul; median. ◊ (Fon.) Vocală medială = vocală al cărei punct de articulație se află în partea de mijloc a cavității bucale. [Pron. -di-al. / < fr. médial, cf. lat. medialis < medium – mijloc]. Vezi definitia »

CORONÁL, -Ă, coronali, -e, adj. (Anat.; în sintagma) Os coronal = os care formează partea anterioară a craniului; osul frunții. – Din fr. coronal, lat. coronalis. Vezi definitia »

PERONEÁL, -Ă adj. peronier. (< engl. peroneal) Vezi definitia »

POSTLICEÁL, -Ă adj. (despre forme de învățământ) care urmează liceului. (< post¹- + liceal) Vezi definitia »