háșcă² s.f. (înv.) mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de pușcă. Vezi definitia »

APICOLÍZĂ s.f. 1. Operația de turtire a vîrfului unui plămân. 2. Leziune a vârfului rădăcinii dentare, datorită de obicei unor infecții cronice parodontale. [< fr. apicolyse, cf. lat. apex – vârf, gr. lysis – disociere]. Vezi definitia »

a lăsa mască / paf expr. a uimi, a ului, a lua prin surprindere. Vezi definitia »

SUFICIÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. vanitate; îngâmfare ridicolă. (< it. sufficienza) Vezi definitia »

lozíncă (lozínci), s. f. – Parolă. Germ. Losung (Borcea 197; Tiktin), prin intermediul rus. lozung, cf. bg., sb. lozinka. Vezi definitia »