hálă (hále), s. f. – 1. Uragan, furtună, vijelie. – 2. Groază, spaimă, teroare. – 3. Spirit rău. – 4. Monstru, fiară. – 5. (Pl.) Păsări de curte. Sl. (bg., sb.) hala (Conev 37 și 106; DAR). – Der. haliță, s. f. (femeie stricată); hăluit, adj. (damblagiu); hoală, s. f. (pasăre de pradă); holă, s. f. (Trans., cîine). Vezi definitia »

CANABÍNĂ s. f. substanță rășinoasă extrasă din cânepa de India. (< fr. cannabine) Vezi definitia »

BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. – Din ucr. braha. Vezi definitia »

FLEȘÉTĂ s. f. mici proiectile cu pene și vârf ascuțit, care, lansate cu mâna, trebuie înfipte într-o țintă. (< fr. fléchette) Vezi definitia »

BÚFĂ, bufe, s. f. Cută înfoiată la îmbrăcăminte. Vezi definitia »