STĂROSTÍE, stărostii, s. f. 1. Calitate sau demnitate de staroste. 2. (Pop.) Pețire, pețit. – Staroste + suf. -ie. Vezi definitia »

SARCOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studierea mușchilor; miologie. – Din fr. sarcologie. Vezi definitia »

COLEDOCECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune chirurgicală a coledocului. [Gen. -iei. / < fr. cholédoquectomie, cf. fr. cholédoque, gr. ektome – excizie]. Vezi definitia »

TRICROMÍE s.f. Procedeu de imprimare sau de fotografiere policromă prin suprapunerea a trei culori fundamentale. [Gen. -iei. / < fr. trichromie]. Vezi definitia »

PSIHOANALGEZÍE s.f. Calmarea senzațiilor dureroase prin psihoterapie. [Gen. -iei. / cf. fr. psycho-analgésie]. Vezi definitia »