rúdă (rúde), s. f. – 1. Viță, rasă. – 2. Națiune, popor. – 3. Familie, casă. – 4. Rubedenie, neam. Sl. rodŭ, bg. roda, cf. rod (Cihac, II, 316; Șeineanu, Semasiol., 195; Candrea), dar rezultatul o › u este greu de explicat. Din această cauză, Tiktin a preferat să pornească de la sl. ruda „minereu”, care pare greu de admis semantic. Poate roadă, care convine cu privire la sens, s-a contaminat cu rudă „par”, dacă acest cuvînt înseamnă uneori „ramură”, fiindcă ideea de „ramură” e legată strîns de cea de „familie”. Oricum, der. lui rudă pornind de la rod este evidentă, mai ales în der. ca rudaci, rudățea. Der. rudi (var. înrudi), vb. (a deveni rudă); rudenie (var. rubedenie), s. f. (rudă, înrudire; relație strînsă, membru de familie), a cărui der. pare să fi suferit influența sb. rodbina „rudă” (Scriban); rudaci, adj. (berbec de prăsilă); rudățea, adj. (oaie de prăsilă). Vezi definitia »

văiágă (-iégi), s. f. – Piuă. Sb. valjaga (Candrea). În Banat și Trans. de S. Vezi definitia »

COROPÍȘNIȚĂ, coropișnițe, s. f. Insectă dăunatoare plantelor, cu corpul greoi și cu picioarele anterioare ca niște lopeți, care trăiește în pământ și care atacă, în special, culturile de grădinărie (Gryllotalpa vulgaris). [Var.: coropéșniță s. f.] – Din bg. konopištica. Vezi definitia »

-FORÉZĂ² elem. „împrăștiere”, „deplasare, migrație”. (< fr. -phorèse, cf. gr. phoresis, transport) Vezi definitia »

VARSECÚNDĂ s. f. unitate de măsură pentru energia reactivă, a 360⁰-a parte dintr-o varoră. (< fr. varseconde) Vezi definitia »