Definita cuvantului caracul
CARACÚL, (1) s. m., (2) s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul, 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiúl s. m. și n.] – Din fr. caracul.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu caracul
accentul este Vezi definitia »
VESTIBÚL, vestibuluri, s. n. 1. (Livr.) Antreu. 2. Prima cavitate a urechii interne. [Acc. și: vestíbul. – Pl. și: vestibule] – Din fr. vestibule, lat. vestibulum. Vezi definitia »
MINÚSCUL, -Ă I. adj. de dimensiuni (foarte) mici. II. s. f. literă mică, de rând. (< fr. minuscule, lat. minusculus) Vezi definitia »
ADEVĂRUL 1. Ziar de opinii democratice, cu foileton literar. Apare la Iași, săptămînal, în 1871 și 1872 și, cu întreruperi la București, zilnic între 1888 și 1951. Fondator: V. Al. Beldiman; directori: C. Mille, M. Sadoveanu. 2. Cotidian independent. Apare la București, din 1989. Vezi definitia »
MOGÚL, -Ă, moguli, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India. 2. Adj. Referitor la mogul (l), de mogul (1). 3. S. m. Fig. Persoană foarte importantă cu puteri discreționare. – Din engl. Mogul. Vezi definitia »