BREST 1. Oraș în Bielorusia (C.S.I.), aproape de Bug; 258 mii loc. (1989). Nod de comunicații. Constr. de mașini, țesături și tricotaje, morărit; prefabricate din beton. Întemeiat la c. 1.019. Cunoscut prin eroica rezistență a garnizoanei orașului, opusă armatelor hitleriste în perioada 22 iun.-20 iul. 1941. Vechiu nume (pînă în 1921): Brest-Litovsk. 2. Oraș în V Franței (Bretagne), port la Oc. Atlantic; 201,1 mii loc. (1982, cu suburbiile). Șantiere navale; ind. chimică, a încălț., textilă (in), alim. (bere). Grădină botanică. Bază navală. Vezi definitia »

GUST, gusturi, s. n. I. Simț prin care organismul primește (cu ajutorul limbii și mucoasei bucale) informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe cu care vine în contact; senzație produsă de o substanță (alimentară) prin excitarea limbii și mucoasei bucale; proprietatea unor substanțe (alimentare) de a provoca această senzație. ◊ Loc. adj. Cu gust = gustos. Fără (nici un) gust = lipsit de gust bun; fad. ◊ Expr. A da de (sau a afla) gustul (unui lucru) = a incepe să-ți placă (un lucru). II. Fig. 1. Capacitatea de a înțelege sau de a aprecia frumosul (în natură, în artă). ◊ Loc. adj. De gust = (despre oameni) cu simț estetic sau artistic dezvoltat; (despre manifestări, realizări ale oamenilor) care exprimă, arată un asemenea simț. Fără (sau lipsit de) gust = (despre oameni) lipsit de simț estetic; (despre manifestări sau realizări ale oamenilor) urât. De prost gust = a) care arată lipsa simțului estetic; b) nepotrivit, penibil, jenant. ◊ Loc. adv. Cu gust = cu pricepere, în mod estetic. 2. Înclinație, predispoziție, pornire. ♦ Preferință. 3. Plăcere, dorință, poftă. – Lat. gustus. Vezi definitia »

ALTRUÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care manifestă altruism. (< fr. altruiste) Vezi definitia »

STILÍST, -Ă, stiliști, -ste, s. m. și f. 1. Scriitor care se distinge prin calitatea stilului său; maestru al stilului. 2. Nume dat credincioșilor unor biserici ortodoxe care mai folosesc calendarul iulian. – Din fr. styliste. Pentru sensul 2, cf. stil. Vezi definitia »

AMETÍST, ametiste, s. n. Varietate de cuarț de culoare violetă, folosit ca piatră semiprețioasă. – Fr. améthyste (lat. lit. amethystus). Vezi definitia »