năboaícă, năboaíce, s.f. (reg.) 1. ciocan de care se servesc dogarii. 2. unealtă folosită la lucratul viei. Vezi definitia »

RÉNTĂ, rente, s. f. Venit, profit regulat pe care îl poate obține un proprietar în virtutea dreptului său de proprietate asupra unui teren, capital etc. (prin cedarea contra plată a dreptului de folosință a acestora); dobândă produsă de o obligațiune. ◊ Rentă viageră = sumă de bani pe care o persoană se obligă s-o plătească periodic alteia pe toată durata vieții acesteia. ♦ (Și în sintagma rentă feudală) Plată (în muncă, produse sau bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. – Din fr. rente. Vezi definitia »

GÁLĂ¹ s.f. 1. Serbare mare cu caracter oficial; ceremonie. ◊ De gală = sărbătoresc, solemn. 2. Gală de box = reprezentație alcătuită din mai multe meciuri de box. [< fr., it. gala]. Vezi definitia »

SURPLÓMBĂ s.f. (Geol.) Obstacol de forma unei streșini stâncoase, situat în partea superioară a rupturilor de pantă sau pe desfășurarea unui perete. ♦ Parte ieșită în afară a unei construcții (în raport cu baza ei). [< fr. surplomb]. Vezi definitia »

METATÉZĂ, metateze, s. f. Modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr-un cuvânt. – Din fr. métathèse. Vezi definitia »