TERRAMÁRA s. f. 1. locuință lacustră. 2. ridicătură de pământ, loc al unei foste așezări de pământ rămasă din preistorie. (< it. terramara) Vezi definitia »

ECHILIBRÁ vb. I. tr. A pune, a ține în echilibru. ♦ A fixa proporțiile juste dintre două sau mai multe lucruri, situații etc. ♦ A face ca veniturile dintr-un buget să fie (aproape) egale cu cheltuielile. [Cf. fr. équilibrer]. Vezi definitia »

ANGORA,vechea denumire a orașului Ankara. Vezi definitia »

CUPRÁ, cupréz, vb. I. Tranz. A arămi. – Din cupru. Vezi definitia »

Opera literara in care apar personaje,actiune precum si moduri de expunere (naratiunea si dialogul)se numeste opera epica Vezi definitia »