TUBI-/TUBULI-/TUBULO- elem. „tub”. (< fr., engl. tubi-, tubuli-, tubulo-, cf. lat. tubus, tubulus) Vezi definitia »

ÎNVRĂJBÍ, învrăjbesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. A intra în vrajbă cu cineva, a se dușmăni cu cineva, a se învrăjmăși. ♦ Tranz. A semăna vrajbă, a face să se dușmănească, a învrăjmăși. 2. Tranz. și refl. A (se) înfuria, a (se) mânia, a (se) întărâta. – În + vrajbă. Vezi definitia »

zorobí (-bésc, -ít), vb. – (Maram.) A cîștiga, a dobîndi. Rut. zarobyty (Candrea). – Der. zoroboc, s. n. (cîștig; economie), din rut. zarobok. Vezi definitia »

cujbi, cujbesc v. t. (intl.) 1. a fura. 2. a bate. Vezi definitia »

CIOBÍ, ciobesc, vb. IV. Tranz. A știrbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. – Din ciob. Vezi definitia »