CVIETÍV s.n. v. chietiv. Vezi definitia »

ACREDITÍV, acreditive, s. n. Una dintre formele principale de decontare în economia socialistă, constând dintr-un document prin care o instituție de credit dă altei instituții dispoziția de a plăti cuiva, după îndeplinirea unor obligații, o anumită sumă de bani (asigurată prin imobilizarea ei prealabilă la bancă). ♦ (În economia capitalistă) Mandat pe care îl dă o instituție comercială alteia, împuternicind-o să plătească la cerere, unei terțe persoane, o sumă de bani în sarcina contului său. – Fr. accréditif. Vezi definitia »

DISRUPTÍV, -Ă adj. (despre descărcări electrice) cu scântei, care produce flăcări, strălucește. (< fr. disruptif) Vezi definitia »

DESCRIPTÍV, -Ă adj. care descrie; cu descrieri. (< fr. descriptif, lat. descriptivus) Vezi definitia »

APROBATÍV, -Ă adj. Care exprimă o aprobare; aprobator. [Cf. fr. approbatif, lat. approbativus]. Vezi definitia »