oiém (-muri), s. n. – Cantitate procentuală de făină sau de grăunțe reținuțe ca plată la moară, la treierat etc. – Var. oem, oim, ui(u)m. Megl. uiem. Sl. uimati „a reține”, cf. slov., ceh. ujem, sb., cr. ujam (Miklosich, Lexicon, 1044; Cihac, II, 723). Vezi definitia »

MORFONÉM s. n. fonem cu funcție morfologică. (< fr. morphonème) Vezi definitia »

ERITÉM s. n. înroșire a pielii, ca urmare a unei congestii. (< fr. érythème, gr. erythema) Vezi definitia »

ad valórem (lat.) loc. adj., loc. adv.; abr. a.v. / ad val. Vezi definitia »

BOÉM¹, -Ă, boemi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Boemiei sau populației ei, privitor la Boemia sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Boemiei. – Lat. lit. Bohemus. Vezi definitia »