vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri Vezi definitia »

eroare gramaticală (și de stil) care constă în continuarea unui enunț cu altă structură decît cea cu care a început; vorbirea unor personaje din Caragiale e plină de anacoluturi. Exemplu de anacolut: „Cartea era la Vasile, care mă costase 50.000 de lei, și nici nu era acasă, că avea copertă de carton și stă tocmai în Giulești și nici maică-sa”. (Încă un exemplu, prea frumos ca să nu-l reproduc, din Academia Cațavencu, 20, 18 mai 2004: „Cei ce nu inchid geamurile de la ghena si se sparg din cauza curentului, vor plati toti studentii ce locuiesc pe acel etaj”). Vezi definitia »

ÎNCOLONÁRE s. f. Acțiunea de a (se) încolona. ♦ (Art.; cu valoare de interjecție) Exclamație care îndeamnă, ordonă încolonarea unui grup de oameni. – V. încolona. Vezi definitia »

PRELÉGERE, prelegeri, s. f. Curs, lecție ținută într-o școală de grad superior; conferință publică (aparținând unui ciclu); prelecție. – Cf. lat. praelegere. Vezi definitia »

CADENȚÁRE s.f. Acțiunea de a cadența. [< cadența]. Vezi definitia »